„Omul sănătos își trăiește corpul fără să se gândească la el.“ Karl Jaspers
O afectiune psihosomatica este un motiv serios care sa ne faca sa apelam la ajutorul unui psiholog dar de cele mai multe ori pacientul este convins ca suferinta lui e de alta natura si nu poate avea o explicatie in existenta unei probleme emotionale sau in actiunea unor factori stresori considerand ca ei sunt suferinzi din punct de vedere corporal.
Conflicte intrapsihice nerezolvate (nemultumiri,tensiuni,etc)si de multe ori neconstientizate genereaza o serie de manifestari cu rasunet somatic intarind convingerea pacientului ca sufera de o afectiune „greu de tratat“, careia „nu i s-a depistat cauza“.
Hipocrate afirma la timpul sau, ca boala somatica are intotdeauna si cauze psihice iar manifestarile ei sunt si de natura psihica intuind valentele terapeutice ale psihoterapiei, in zilele noastre aceasta abordare fiind intalnita sub termenul de psihosomatica.
Mecanismul producerii acestor boli functioneaza la nivelul sistemului nervos si consta in transformarea diferitelor stari tensionale de origine psihologica (experiente traumatice de viata, stari conflictuale interpersonale, etc) in simptome somatice. Ele apar episodic la omul sanatos, sunt predominant functionale (deci reversibile), mai ales in fazele initiale, dar pe masura repetarii, lasa urme tot mai vizibile, producand leziuni, devenind predominant organice, acest proces realizandu-se dupa schema: tulburare neuropsihica = «tulburare functionala» = alterare organica.
Din multiplele de posibile modalitati de somatizare,cel mai reprezentativ pare sa fie somatizarea ca mecanism de aparare psihologic si corespunde unui model care face ca simptomele psihice sa fie convertite in simptome organice. Deci somatizarea ar fi o expresie „mascata“ a bolii psihice in felul acesta depresia sau anxietatea ramanand in afara constiintei.
Statutul socio-economic scazut este considerat uneori ca responsabil pentru cresterea probabilitatii ca suferinta sa fie perceputa mai degraba ca o boala corporala decat o tulburare emotionala. Stigmatizarea pe care de multe ori boala psihica o inplica, convingerile ca emotionalitatea e un semn de slabiciune, singuratatea, persoanele necasatorite, atitudinea familiei prin concentrarea atentiei asupra copilului si exagerarea acordarii de ingrijiri medicale pentru cele mai banale probleme, concentrarea pe senzatiile somatice si interpretarea lor ca periculoase sunt posibili factori cauzali ai somatizarii.
S-a admis de catre specialisti ca alegerea organului afectat sau a functiei depinde de emotia in cauza: astfel, agresiunea si mania exprimate, provoaca o stare de excitatie a sistemului muscular si circulator si o hiperfunctie a glandelor tiroida si suprarenala (implicate in accesele de manie); de aici contractii musculare, vasoconstrictie, hipertensiune, iritabilitate, hiperglicemie.
Daca, dimpotriva, individul incearca sa rezolve situatia nu prin atac ci printr-o reactie de chemare in ajutor, organele care devin cele mai sensibile sunt cele care intervin in functiile de intretinere si transmitere a vietii, adica organele digestive, respiratorii si sexuale. Avem atunci spasme si dureri digestive, oboseala, crize de astm, impotenta, frigiditate.
Psihoterapia se impune cu necesitate in cazul acestor afectiuni si vizeaza restaurarea echilibrului psihic,prin lichidarea conflictelor sau situatiilor de frustrare si poate avea ca rezultat vindecarea suferintelor somatice ale pacientilor.
Psihoterapia trebuie condusa cu grija datorita faptului ca acesti pacienti refuza sa „vada“ in afectiunea somatica o „manifestare psihica“ anormala, cooperarea cu bolnavul este esentiala si necesita in primul rand constientizarea si acceptarea din partea acestuia a faptului ca exista o problema de ordin psihologic.
Motivele pentru care persoanele apeleaza mai greu la ajutorul psihologului tin de rusine sau de mandrie, acest lucru fiind asociat de cele mai multe ori cu slabiciunea iar noi traim intr-o lume in care puterea este foarte importanta atat pentru barbati cat si pentru femei si toata lumea incearca sa-si ascunda eventuala vulnerabilitate. Mersul la psiholog este asociat si cu boala psihica iar la noi bolnavul psihic este inca stigmatizat.
Trebuie insa stiut ca orice persoana poate apela la sfaturile psihologului fara ca acest lucru sa se afle, confidentialitatea actului psihologic fiind consfintita in Codul deontologic al profesiei de psiholog.
De ce trebuie sa mergem la psiholog ?
Chiar daca familia, prietenii, incearca sa suplineasca acest lucru, trebuie sa tinem seama ca ei ne dau sfaturi prin prisma experientei personale care nu totdeauna sunt valabile pentru problemele noastre. Psihologul ne ajuta sa ne mobilizam si sa ne folosim propriile resurse in rezolvarea problemelor si sa gasim de cele mai multe ori solutii diferite asa cum si cauzele pot fi diferite.
Psihoterapia afectiunilor psihosomatice este o terapie speciala, care vizeaza concomitent functiile somatice, cat si pe cele psihice, ceea ce inplica o mobilitate deosebita si o adaptare de la caz la caz folosind sugestia si persuasiunea. Psihoterapia, consilierea, poate realiza o destindere a tensiunii intrapsihice, indepartand angoasele sau fobiile legate de boala si declansind procesul de catarsis.
Psiholog Marian Ştefan, CLINICA MEDICALĂ UNIMED Slatina
