Istoria Slatinei

Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt) - Pagina 7

Index articole

Relativ la arhivele și evidențele Securității acesta ne oferă o informație excepțională: „Una și aceeași evidență era ținută la toate nivelurile: organ local, județean și la Centru. În anii 70 s-a desfățurat o vastă activitate de microfilmare a arhivelor. Motivația a fost cât se poate de clară: se prevedea posibilitatea unei invazii în România a sovieticilor, așa cum o făcuseră în 1968 în Cehoslovacia. De aceea s-au alocat fonduri și întreaga arhivă a fost microfilmată în dublu exemplar. La Uzina de Prelucrare a Aluminiului de la Slatina s-au confecționat containere din profile de aluminiu cu pereți dubli, între care la Uzina de Frigidere din Găești s-a introdus o spumă specială care să asigure rezistența atât la foc cât și la umezeală. În fiecare container au fost introduse un număr de casete cu microfilme și au fost închise ermetic. Containerele au fost depozitate în două locuri secrete (despre care S.R.I. trebuie să știe) iar unitățile au primit ordin ca în caz de nevoie arhivele menționate să fie incendiate, existând dotare în acest scop”23.

Colonelul Gheorghe Rațiu susține „loialitatea Securității față de popor și mișcarea din Decembrie 1989 care a dus la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și a regimului său despotic” prin atitudinea conducerii D.S.S. (Departamentul Securității Statului – n.n.), care nu a pus în aplicare planul de distrugere al arhivelor și evidențelor, având rațiunea că aplicarea ordinului Comandantului Suprem se referea la o invazie străină, și nu la evenimentele din 1989, ce reprezentau „expresia voinței poporului răsculat care nu a mai putut suporta regimul despotic practicat de Nicolae Ceaușescu. De aceea Securitatea a fost de partea poporului”24.

Autorul lucrării mai susține că se știa de „aceste evenimente din decembrie 1989 în care erau implicate și forțe din afara țării, dar nu s-a crezut că cei (sic!) ce vor prelua puterea ar putea uita de interesele naționale ale României și ar putea da pe mâna străinilor, parte din arhivele Securității”25. Concluzia ar fi că este „datoria celor aflați azi la putere să stabilească ce s-a sustras din arhivele Securității și unde au ajuns aceste dosare”.

Notabile sunt, de asemenea, datele referitoare la efectivele militare ale Securității Statului. Colonelul Gheorghe Rațiu afirmă că în statele de funcții „nu au fost niciodată mai mult de 16.000 funcții în care erau incluse și cele de la Comandamentul și unitățile trupelor de securitate, iar într-o vreme și cele ale Direcției de Pașapoarte. Efectiv erau ocupate doar 14.000 de funcții iar ofițerii din aparatul informativ erau cu ceva mai mult de 6.000 de oameni. Restul era personal auxiliar”26.

Conform unei statistici pe care a efectuat-o în aprilie 1986 în rețeaua informativă a securității, în afara celor 27.000 de ofițeri și subofițeri de miliție, care efectuau misiuni de supraveghere în mediul rural, mai făceau parte surse de informare din școlile profesionale subordonate unor întreprinderi economice care erau obiective ale aparatului de contrainformații economice.

Sintetizând informațiile pe care le deținea la vremea respectivă, colonelul Gheorghe Rațiu afirmă că Securitatea dispunea în 1989 de o rețea informativă care se cifra „în jurul unui milion de oameni de încredere”27.

Surprinzătoare este și informația potrivit căreia „din anul 1973 informațiile referitoare la manifestări politice ostile au devenit foarte vagi. Emil Bobu28 a interzis (și așa a rămas) ca în notele informative și în alte materiale ale Securității să apară numele conducătorilor de partid sau de stat. Sursa era oprită să redea în scris textul manifestării ostile ori anumite anecdote cu substrat politic. De regulă informațiile erau furnizate astfel: „Sursa informează că în ziua de, la ora „X”, domnul „Y” s-a manifestat nemulțumit de situația din țară și a proferat injurii la adresa unor conducători. Informațiile verbale erau consemnate de ofițer într-un opis. Erau surse care în perioade îndelungate nu aveau nimic de semnalat de interes pentru Securitatea statului ori care să poată fi transmis altui organ competent să intervină29”.

 

 

 

 

 

 

Alte articole

Poate te interesează:

© 2021 Slatina Ta. Drepturi rezervate.