Istoria Slatinei

Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt) - Pagina 18

Index articole

Al doilea moment esențial al evenimentelor decembriste de la Slatina a fost cel al revoltei populare din fața Comitetului Județean PCR și Casa Sindicatelor.

În data de 22 decembrie 1989 în fața Comitetului Județean de PCR (actualmente sediul Consiliului Județean Olt) s-au strâns primii manifestanți. O parte a acestora au luat în vizor „Vila Bărbulescu” manifestându-și nemulțumirea. Un grup revoluționar s-a îndreptat spre Casa Sindicatelor, unde ca mai peste tot în țară, din balcon „au zburat” și au fost supuse oprobiului public portretele lui Nicolae Ceaușescu. În balconul Comitetului Județean al PCR la „cererea Adunării Cetățenilor” au fost supuși validării populare liderii Consiliului Frontului Salvării Naționale din Slatina. Potrivit procesului-verbal încheiat în data de 22 decembrie 1989 din această structură provizorie de putere („comitet de urgență” - n.n.) făceau parte următoarele persoane: Nicolae Grădinaru, Ioan Nedelea, Teiu Păunescu, Constantin Spoitu, Mircea Botez, Marian Cătănoiu, Liviu Hopârtean, Florin Bucur, Petre Vlădulescu, Nicolae Moraru, Gheorghe Neacșu, Mircea Avram, Ilie Chiriță și Constantin Draga. Conform documentului menționat, Adunarea Cetățenilor i-a aprobat „cu ovații”. Acest document cu valoare istorică a fost semnat doar de trei persoane: Constantin Spoitu, Nicolae Grădinaru și Ioan Nedelea.

Una dintre primele decizii ale acestei structuri a fost cea privind „apărarea Castelului de apă de pe Grădiște”. În fiecare instituție au fost trimiși „apărători ai revoluției”.

Istoricul Aurelia Grosu - director al Muzeului Județean Olt în perioada evenimentelor din decembrie 1989 de la Slatina - a rememorat în cadrul unui interviu51 publicat în presa locală „trăirile” și atmosfera incandescentă a acelor timpuri: „Ţin minte că pe 17 sau pe 18 ne-au chemat pe toţi şefii instituţiilor de cultură şi ne-au spus că din acel moment suntem liberi să facem ce vrem, ce ne dictează conştiinţa, că în ţară sunt nişte evenimente care nu se ştie cum vor evolua. Şi-am avut, aşa, o senzaţie că lumea fuge“(...). Cel puţin noi, la muzeu, am stat acolo până în ianuarie, cred că 10 ianuarie, pentru că ne era teamă să nu se întâmple ceva cu patrimoniul. Muzeul funcţiona în clădirea de jos, în care ulterior a rămas secţia de etnografie. Am avut fel de fel de trăiri, ce să zic, de la frică, până la... Aveam vitrine, aveam exponate în toate spaţiile, nu era un depozit pe care să-l păzim. Ne rânduiam, mai plecam acasă, iar veneam. Am avut tot timpul cu noi pe cineva. Au venit şi ne-au zis: «Suntem de la Comitetul Revoluţionarilor, am venit să v-ajutăm!». Nu prea ştiai ce să crezi, erau sentimente confuze. Noi eram atunci calaţi pe televizor, zi şi noapte“.

Despre atmosfera din instituțiile de învățământ slătinene cele mai multe cadre didactice afirmă că au fost obligate să efectueze serviciul în școală, deși erau vacanța de iarnă, fiind sfătuiți de directori să nu iasă pe stradă și să nu creadă zvonurilor răspândite de diversioniști prin oraș.

Totuși Județul Olt a dat martirii săi în Revoluția din Decembrie 1989. În memoria acestora a fost ridicat Monumentul Eroilor Revoluției în fața Casei de Cultură a Tineretului din Slatina, în vecinătatea Monumentului eroilor din al Doilea Război Mondial. A fost ridicat din inițiativa „Asociației Revoluționarilor din Județul Olt (președinte Gabriel Comănescu) și cu sprijinul Prefecturii Județului Olt, prin prefectul Nicolae Grădinaru. Troița este din lemn și a fost realizată de Fabrica de Mobilă „Oltul”. Are o înălțime de aproximativ 2,50 cm.

Pe monument sunt trecute numele eroilor Oltului și următoarele inscripții: 1. „Eroii martiri căzuți în timpul Revoluției din decembrie 1989”; 2. „Dumnezeu să-i odihnească în pace. Cinste Eternă!” 3. Eroii ne vorbesc din morminte. Nu este om care să nu aibă ochi și să nu vadă că această țară atât de bogată și spirituală a ajuns o ruină. Și deasupra acestei ruine o ceată de mișei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără rușine și-au ridicat palate în sfidarea ta, biet om care plângi de umilință și tot pe deasupra milioanelor de suflete sărace care gem de durere se înalță batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de țară și neam.

Noi nu am murit pentru lașitate, conformism, indiferență, apatie. Noi am murit pentru credință, nădejde, dragoste, demnitate, libertate! Tineri, luptați pentru renașterea morală spirituală a neamului românesc!”

Eroii Revoluției: 1. Sublocotenent Argherie Ion - comuna Rotunda; 2. Sublocotenent Olaru Victor - comuna Pârșcoveni; 3. Sublocotenent Popa Gh. Daniel - Drăgănești - Comani; 4. Sublocotenent Sârbulescu Iancu - comuna Obârșia; 5. Maior Burcea Andrei - orașul Caracal; 6. Soldat Călin Adrian - comuna Vlădila; 7. Soldat Motohan Silviu - comuna Traianu; 8. Radu Gheorghe Ioan - comuna Slătioara.

Eroii din județul Olt căzuți în Revoluția din Decembrie 1989: 1. Motohan F. Silviu - Traianu; 2. Ciobanu Nicolae - Tufeni; 3. Surghe Doru - Vișina; 4. Popa Vasile Daniel - Comani; Olaru Victorv- Pârșcoveni”52. Facem observația că pe monument sunt trecute de 2 ori unele nume de eroi din motive pe care nu le cunoaștem.

Pe Portalul Revoluției Române din Decembrie 1989 apar doar 5 eroi: 1. Argherie Ion (498). Profesie: Soldat în termen la UM 01026 București, sublocotenent post-mortem. Data nașterii: 30.11.1969. Locul nașterii: Rotunda, Olt. Calitate: Erou Martir. Data morții: 26 decembrie 1989. Locul morții: Bucuresti, zona fostului C.C.,Cauza: Împușcat; 2. Burcea-Copilescu Andrei (1199). Profesie: Capitan la UM 01320 Caracal, maior post-mortem. Data nașterii: 18.09.1954. Locul nașterii: Roșiori de Vede, Teleorman. Calitate: Erou Martir. Data morții: 23 decembrie 1989. Locul morții: Alexandria, în fața sediului Prefecturii. Cauza: Explozie craniană (prin lovire sau împușcare); 3. Ciobanu Nicolae (1098). Profesie: Soldat în termen la UM 01210, sublocotenent post-mortem. Data nașterii: 20.09.1968. Locul nașterii: Tufeni, Olt. Calitate: Erou Martir. Data morții: 1 ianuarie 1990. Locul mortii: Bucuresti, spital. Cauza: Împușcat pe 22 decembrie, în inimă si mâna stângă, la Televiziune.
4. Olaru Victor (1128). Profesie: Magazioner. Data nașterii: 03.07.1964. Locul nașterii: Pârșcoveni, Olt. Calitate: Erou Martir. Data morții: 23 decembrie 1989. Locul morții: București, zona Big-Berceni. Cauza: Împușcat în ficat. 5. Popa Daniel (638). Profesie: Soldat în termen la UM 0865 Câmpina. Data nașterii: 17.12.1967. Locul nașterii: Drăgănești Olt - Comani. Calitate: Erou Martir. Data morții: 23 decembrie 1989. Locul morții: București - Aeroportul Otopeni. Cauza morții: împușcat53.

În realitate, din investigațiile noastre, Oltul a dat 11 eroi martiri ai revoluției pe care se cuvine să îi amintim acum, când au trecut trei decenii de la sacrificiul lor suprem pentru Neam și Țară. În afara celor menționați amintim și numele locotenent-colonelului Ion Năstase, născut la 25 septembrie 1946 în Drăgănești-Olt. A căzut la datorie în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 în cazarma unității militare UM 02210 București, ucis de trăgători necunoscuți. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din București și înaintat postmortem la gradul de colonel. Prin Decret Prezidențial a fost declarat erou martir „În semn de omagiu și pentru jertfa adusă în Revoluția din Decembrie 1989”54.

Încercând formularea unor concluzii asupra analizei mărturiilor celor implicați direct în evenimentele din decembrie 1989 petrecute în municipiul Slatina, reședința județului Olt, putem afirma că multe dintre acestea se înscriu în ceea ce înseamnă istoria orală, minuțios folosită în elucidarea acestui moment cardinal al istoriei noastre naționale. Faptul că în Slatina nu a o fost represiune și nu s-a tras în popor este meritul unor militari și al revoluționarilor slătineni care și-au îndeplinit misiunile în așa fel încât să nu existe incidente tragice de genul celor petrecute la Timișoara, București, Craiova, Sibiu, Buzău, Bacău, Arad, Târgu Mureș, Brăila ș.a.

Judecata istorică trebuie să țină cont de subiectivismul exagerării meritelor, imaginația și tendința de a oculta lucruri sau atitudini neconvenabile caracteristice surselor istorice de acest gen. Totuși, din amalgamul istoriei orale, atent coroborat cu documentele de arhivă, se poate devoala ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în România lui Decembrie 1989.

Rămâne o realitate incontestabilă faptul că după trei decenii de la anul de grație 1989 o cercetare exhaustivă nu este și nu va posibilă prea curând întrucât spectrul investigațiilor pare infint.

În concluzie putem afirma fără echivoc - referitor la Revoluția din Decembrie 1989 din România- că istoricii români și străini au deschis „Cutia Pandorei”, ca și noi, la Slatina, căutând cu speranță drumul spre lumina adevărului.

Dr. Laurențiu Guțică-Florescu

 

 

1 Din bibliografia parcursă care consacră termenul de „Revoluție Română” menționăm următoarele lucări științifice: Sergiu NICOLAESCU, Revoluția. Începutul sfârșitului. Un raport personal, Editura Topaz, București, 1995; Alexandru DUȚU, Revoluția din Decembrie 1989. Cronologie, Editura Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, București, 2006; Mihail M. ANDREESCU, Ion BUCUR, Revoluția Română în București (21 decembrie 1989- 8 februarie 1990), Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009; Ioan SCURTU, Revoluția Română din Decembrie 1989 în context internațional, Editura Redacției Publicațiilor din Străinătate, București, 2009; Alexandru OȘCA (Coord.), Ioan MUNTEANU, Dumitru TOMONI, Emil ȘIMĂNDAN, Revoluția Română în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2009.

2 Ion CALAFETEANU, (coordonator), Gheorghe NEACȘU, Daniela OSIAC, Sebastian RUSU, Revoluția Română din Decembrie 1989. Documente, Institutul Revoluției Române de Decembrie 1989, Editura MEGA, Cluj Napoca, 2009, Documentul nr. 5 din 17 decembrie 1989, Stenograma Ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, p. 125-144.

3 Ibidem, Documentul nr. 6 din 17 decembrie 1989, Stenograma teleconferinței prezidată de Nicolae Ceaușescu, p. 145-151.

4 Emil Bărbulescu s-a născut la 17 aprilie 1958, în Scornicești, județul Olt, ca fiu al lui Vasile și al Elenei Bărbulescu. A absolvit Liceul din Scornicești (1977), Școala Militară de Ofițeri Activi Băneasa (1980) și Academia „Stefan Gheorghiu” (1988). După evenimentele din decembrie 1989 s-a retras la Scornicești unde a avut grijă și a deschis publicului casa în care s-a născut Nicolae Ceaușescu. În anul 2007 a instalat în curtea casei memoriale o statuie a fostului dictator, după ce autoritățile locale au refuzat să o amplaseze în centrul orașului.A decedat în data de 3 aprilie 2016 la Spitalul Județean Olt. A fost înmormântat în cimitirul din Dealul Lolea, pe 5 aprilie 2016, alături de bunicii săi Alexandrina (1889-1977) și Andruță Ceaușescu (1890-1972), părinții lui Nicolae Ceaușescu, și mama sa, Elena (Ceaușescu) Bărbulescu (1928-2001). Elena Bărbulescu a fost profesoară de istorie la Liceul din Scornicești, director și inspector general al învățământului din județul Olt. A fost căsătorită cu Vasile Bărbulescu și au avut trei copii: un băiat (Emil) și două fete (Eugenia și Nadia).

5 Emil BĂRBULESCU, Nicolae Ceaușescu a fost unchiul meu, Editura Datina, București, 1993, p. 122-123.

6 Ibidem, p. 124.

7 Vasile Bărbulescu (n. 14 septembrie 1926 - m. 7 martie 1991), a fost deputat în Marea Adunare Naţională (1969), membru CC al PCR (1979), membru al Secretariatului CC al PCR (1986) pe probleme de agricultură. A fost „invitat” să participe la ședința Comitetului Politic Executiv CC al PCR din 17 decembrie 1989. Biografia sa politică mai conține următoarele repere: secretar UTC în comuna Scornicești (1947); instructor la Comitetul UTC al plășii Potcoava(1949); activist Comitetul Raional Slatina (1950); instructor Comitetul Regional UTC Argeș (1952-1954); președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular comunal Scornicești (1958); președinte al CAP Scornicești (1960); membru al Comitetului Județean de Partid Olt (1968); Absolvent al Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București, Facultatea de Economie (1974); Prim Secretar al Comitetului Județean de partid și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Olt (1982-1986). Pentru alte detalii biografice vezi http://jurnalul.ro/scinteia/special/vasile-barbulescu-cumnatul-lui-nicolae-ceausescu-526294.html

8 Emil BĂRBULESCU, op. cit., p. 125.

9 Ibidem, p. 123.

10 Ibidem, p. 125-126.

11 Elena Bărbulescu a ajutat la restaurarea Mănăstiri Brâncoveni. În semn de respect la moartea sa a participat și un grup de călugărițe din această sfântă mănăstire. Probabil acesta este locul sugerat pentru retragerea „familiei Bărbulescu”, de către Emil Bărbulescu, sfat pe care mama sa l-a ignorat.

12 Emil BĂRBULESCU, op. cit., p. 127.

13 Ibidem, p. 128.

14 Ibidem, p. 129.

15 Ibidem, p. 130.

16 Ibidem, p. 131.

17 Ibidem.

18 Alex Mihai STOENESCU, KGB și acțiunile sale din Decembrie 1989, în vol. Adevăruri incomode. Decembrie 1989, cu o postfață de Acad. Dinu C. Giurescu, Edit. Semne, București, 2013, pp. 285-287; Lt. Col. (r) Ioan MICLE, Turiștii sovietici se adunau dimineața în careu, loc. cit., pp. 297-299: Autorul afirmă că 12 autoturisme înmatriculate în U.R.S.S. au tranzitat Craiova spre Timișoara. În ziua de 19 decembrie 1989 s-au cazat la motelul din Gura Văii 24 de bărbați, cetățeni sovietici. Coloana s-a pus în mișcare a doua zi la ora 9,00 cu direcția Timișoarea. Analizând această informație putem opina acest veritabil convoi de invazie a tranzitat și Slatina loc unde se putea ajunge rapid de pe autostrada București-Pitești și de unde peste Podul Olt se jungea rapid la Craiova. În ziua de 24 decembrie 1989 s-au cazat la Hotel Parc di Severin 12 „turiști” (11 bărbați și o femeie). Toți avea răni în diferite părți ale corpului. Femeia din grup a sunat de la un post gtelefonic public Ambasada U.R.S.S. informându-și interlocutorul că ăntre Filiași și Craiova au fost siliți să se întoarcă din drum din cauza „unui baraj de foc al românilor”. Coloana turistică a fost atacată de fapt în localitatea Brădești, de către o subunitate a UM 2540 Craiova pentru refuzul de a opri la postul de control. Mașinele Lada și Moskvici au fost avariate, una fiind lovită cu un AG-7. Pasagerii au fost răniți și au existat 2 morți. Una dintre mașini a fost vândută , după câțiva ani, la fier vechi. Celelalte 4 au fost „asigurate” la Postul de Poliție din Brădești. Conform declarațiilor acestei comandantului acestei subunități, Ion Lungan, în anul 1991 aceste autoturisme au fost ridicate „de către o rusoaică, ofițer de poliție” și încărcate într-un tir înmatriculat în Rusia. Culmea ironiei a fost că persoana de sex feminin (Alla Timofeeeva Ceabaniuc) care a sunat Ambasada sovietic de la Severin a dat în judecată statul român pentru că a fost grav rănită la gât, cu sechele majore, urmare a evenimentelor trăite în România în Decembrie 1989”.

19 Cristian TRONCOTĂ, Rolul Sovieticilor în Revoluția Română, în loc. cit., p. 292.

20 Din cercetările întreprinse pentru documentarea perioadei evenimentelor revoluționare din decembrie 1989 la Slatina, Comandantul Securității Statului din județul Olt era colonelul Nicolae Lungu, originar din comuna Bogați, județul Argeș.

21 Dialogul cu martorul evenimentelor decembriste de la Slatina s-a făcut cu promisiunea protejării identității sale. Motivația acestuia la întrebarea de ce nu dorește să i se publice mărturia a fost cea a „respectării jurământului militar chiar și la trecerea a 30 de ani de la Revoluția Română din 1989”.

22 Gheorghe RAȚIU, „Cutia Pandorei - Dosarele Securității. Surprize sau capcane?”( pe pagina de gardă apare titlul „Cutia Pandorei – Arhivele Securității. Surprize și Capcane”), Editura PACO, 1997, fără locul apariției.

23 Ibidem, p. 138-139.

24 Ibidem, p. 139-140.

25 Ibidem, p. 140.

26 Ibidem, p. 43. Din informațiile obținute de noi Securitatea Județului Olt nu avea în statele de funcții mai mult de 100 de militari, incluzând și personalul auxiliar.

27 Ibidem, p. 87 - 88: „La cifra estimată autorul consideră că trebuie adăugați informatorii din rețeaua externă sau oamenii scoși din rețea ca bătrăni, bolnavi sau lipsiți de utilitate. Majoritatea eru persoane de încredere, în mare parte membri de partid folosiți cu aprobarea primilor secretari. Acești sprijinitori ai Securității nu aveau dosar. Ei erau evidențiați ca potențial informativ, cu nume conspirativ, doar în tabelul de la capitolul 3 al dosarului de obiectiv. Ei nu aveau, de regulă, sarcini de a supraveghea pe cineva anume ci de a semnala anomaliile ce ar putea să apară în sfera lor de cuprindere informativă și care s-ar putea solda cu pagube sau alte consecințe negative. Urmau apoi colaboratorii, oameni care, ca și persoane de încredere, trebuiau să asigure un punct vulnerabil la incendii, avarii, explozii etc., în locuri unde nu lucrau persoane suspecte dar puteau să apară la un moment dat, probleme (...) . Informatorii nu reprezentau mai mult de 10% din rețea și erau recrutati doar acolo unde erau concentrări de suspecți de diferite categorii ori cazuri de urmărire informativă. Informațiile furnizate se refereau în majoritate, la stări de spirit și lucruri negative, abuzul unor conducători și tot mai puțin la activități ostile, contra regimului din țară. Informațiile erau verbale și scrise. Se luau note în scris despre aspecte sau manifestări pe care ofițerul nu le putea reține.

28 Emil Bobu a devenit membru PCR în anul 1945. A fost procuror, membru al CC al PMR, secretar al CC al PCR, președinte al Sfatului Popular Regional Suceava, ministru de interne.În anul 1972 a fost numit consilier al lui Nicolae Ceaușescu iar în perioada 1973 - 1975 a fost Ministru de Interne. După 1989 a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „participare la genocidul națiunii române”. Pedeapsa i-a fost comutată în aprilie 1990 de Curtea Supremă de Justiție la 10 ani de detenție, în urma schimbării încadrării la „complicitate la omor deosebit de grav”. A efectuat șapte ani de detenție, după care a fost eliberat condiționat pentru motive medicale. A încetat din viață la 12 iulie 2014.

29 Ibidem, p. 88

30 Ministerul Administrației și Internelor, Centrul de Formare și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție „Nicolae Golescu” Slatina. 35 de ani de la înființare. 1974-2009. Studiu monografic, Coord. comisar șef dr. Cornel NICULAE, colectiv de elaborare col. dr. Cristian Doru-ȘTEFAN, comisar șef Ion TOMA, comisar șef Iulian TĂNASE, comisar Victor ION, comisar Mariana TUDOR, Ediția a treia revăzută și adăugită, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2009, Slatina, p. 44. Referitor la evenimentele din decembrie 1989 se consemnează următoarele: „Un eveniment unic în viața tuturor cadrelor și elevilor unității noastre a fost cel trăit în zilele și nopțile Revoluției din decembrie 1989. Înțelegând importanța crucială a evenimentului ce a avut loc în 22 decembrie și în zilele următoare cadrele și elevii școlii, conduși cu competență și tact de comanda unității nu s-au hazardat în acțiuni riscante, fapt ce a determinat evitarea unor consecințe negative pentru școală și chiar pentru întregul oraș. La aceasta a contribuit consensul intervenit între comanda școlii și comandantul garnizoanei Slatina (nu i se menționează numele în text dar este vorba de col. Gheorghe Lepădat - n.n.).

31 Ibidem.

32 Gheorghe ATANASESCU, Ar fi fost prea frumos!, manuscris tehnoredactat având ca anexă un proiect de monument „Decembrie 1989”, creat de autor în ziua de 3 ianuarie 1990, p. 2.

33 Ibidem, p. 2-7.

34 Ștefan Both, Teoria camionului cu morți de la Revoluție ajuns la Slatina. Citește declarația cutremurătoare a unui martor care s-a trezit înconjurat de cadavre, în „Adevărul” (Timișoara) din 21 decembrie 2011: http://adevarul.ro/locale/timisoara/teoria-camionului-morti-revolutie-ajuns-slatina-citeste-declaratia cutremuratoare-unui-martor-s-a-trezit-inconjurat-cadavre-1_50accb997c42d5a6638a0161/index.html

35 Alexandru DUȚU, op. cit., p. 129;Vasile SURCEL, Enigma „Trandafirilor” din Timișoara arși la Crematoriul din București (jurnalul.ro/scinteia/special/enigma-trandafirilor-din-timisoara-arsi-la-crematoriul-din-bucuresti-528907.html)

36 Despre ce s-a întamplat cu cadavrele morților de la Timișoara ajunse într-un mod tragic la Slatina Constantin Soare susține următoarele: „... În Zurich, m-am întâlnit cu șoferul de la Școala de Poliție din Slatina, cel care fugise din țară, de teama unor represalii din partea poliției politice, el fiind deținătorul unor adevăruri care ar fi dat peste cap varianta oficială a Revoluției pe care o vânturau oamenii lui Ion Iliescu. Alături de acesta mai era și Mihai Lupoi, un personaj destul de implicat în Revoluția română din Decembrie 1989, spunând (v-aduceți aminte?) că Nicolae Militaru a preluat conducerea armatei. Cei doi trecuseră prin Italia, ajungând în Elveția, mai întâi la Chiasso, apoi la Zurich, unde s-au predat, pentru a da interviu de azilant. Le-am spus adevărul despre mine, iar Gheorghe Pop mi-a spus că deține un medalion de plastic, pe care l-a găsit în  autofrigorifica cu morții plecată de la Timișoara. Mi-a mai spus că    s-au mai găsit câte două numere identice, două de 16 și două de 27 și că, în data de 25 spre 26 decembrie 1989, au fost arși la Școala de Poliție din Slatina, cei 27 de morți de la Tmișoara, fiind stropiți cu acid sulfuric luat de la Electrocarbon (5 damigene a câte 50 de litri fiecare), la această operațiune fiind nevoie de 10 costume chimice de la o unitate militară din Craiova. Spre dimineață a mai fost ars un cadavru, al unei persoane al cărei nume numai istoria viitoare îl va dezvălui… Cu două zile mai înainte, Gheorghe Dobrinoiu le-a mulțumit subofițerilor și le-a dat drumul în vacanță, oprind totuși 15 subofițeri – 10 pentru a arde cadavrele și restul pentru paza de perimetru. Asta mi-a spus Gheorghe Pop, întărind încă o dată faptul că Gheorghe Dobrinoiu este cel care i-a împușcat în gât și în cap pe răniții care veneau din stradă, în Spitalul de la Timișoara, în noaptea de 17 spre 18 decembrie 1989. Pe Gheorghe Dobrinoiu îl găsim în volumul privind Procesul de la Timișoara, sub numele de Grui Vasile,  în volumul 2, la pagina 634. În liftul spitalului erau doi oameni. Când primeau din stradă un rănit, ei îl introduceau în liftul spitalului și îl împușcau. De fiecare dată, era Grui Vasile și un subofițer. Au împușcat opt răniți. Declarațiile date de Gheorghe Pop, șoferul personal al lui Gheorghe Dobrinoiu, alias Grui Vasile, trebuie să existe și astăzi undeva, însă nimeni nu vrea să le scoată la înaintare. Cert este că Elena Bărbulescu a spus clar cum Gheorghe Dobrinoiu (Grui Vasile) a fost numit, pe linie de Securitate, comandatul Spitalului Județean din Timișoara, iar pentru crimele comise nu i s-a atins nici măcar un fir de păr. S-a remarcat prin acte de cruzime, prin reprimarea celor care au avut curajul, cu piepturile în față, în bătaia armelor, să strige pentru Libertate și Adevăr. Recapitulăm: în data de 25 spre 26 decembrie 1989, toate cadavrele care au rămas la Școala de Miliție din Slatina au fost incinerate, iar cenușa lor a fost aruncată pe un canal care ducea spre Răul Olt. Aveau patru cuptoare de ars rechizite și acolo i-a ars și pe oameni. Tot acolo, în data de 25 spre 26 dimineața, pe la orele 4.00, cadavrul decapitat al unei mari personalități comuniste  – N.C. (nu vreau încă să-i pronunț numele!!!) a fost adus tot aici și  fost incinerat ca și celelalte cadavre”. (http://linia1.ro/ma-indeamna-mortii-sa-rostesc-adevarul/ A consemnat Dumitru Sârghie în „Linia Intâi” nr. 445 din 2-8 decembrie 2010. În anul 2011 la Editura Hoffman a fost tipărită lucrarea lui Constantin Soare, Mă îndeamnă morții să rostesc adevărul.

37 Întrebat despre credibilitatea acestui episod Traian Orban, președintele Asociației Memorialul Revoluției din Timișoara, afirma: „Seamănă foarte mult cu scenariul din filmul artistic «15». Nu pot să spun nici că e adevărat, nici că nu este adevărat, pentru că nu s-au făcut cercetări. Nu are rost să vorbesc despre acest subiect. Unii chiar cred în această poveste”: Ștefan Both, Teoria camionului cu morți de la Revoluție ajuns la Slatina. Citește declarația cutremurătoare a unui martor care s-a trezit înconjurat de cadavre, în „Adevărul” (Timișoara) din 21 decembrie 2011: http://adevarul.ro/locale/timisoara/teoria-camionului-morti-revolutie-ajuns-slatina-citeste-declaratia cutremuratoare-unui-martor-s-a-trezit-inconjurat-cadavre-1_50accb997c42d5a6638a0161/index.html).

Ioan Bânciu, Vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției, soțul Leontinei Bânciu împușcată în masacrul de la podul Decebal din Timișoara (17 decembrie 1989) într-un interviu acordat Lizei Kratochwill afirmă: „... se spune că și la Slatina a ajuns o mașină cu morți... Cea de a doua, dar au plecat deodată, numai una s-a defectat și n-a mai putut să ajungă la bucurești și atunci au hotărât să se oprească la Slatina, un punct în care era foarte bine organizat de către Ceaușescu fiindcă era...” (Fond Documentar Video AMR - Mărturii Timișoara) http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i. Un lucru rămâne cert. Prezența „camioanelor morții” la Slatina a fost legitimată prin intrarea în Programele Comemorărilor Asociației și a Muzeului Memorial în perioada activităților comemorative din Decembrie 2012 și 2014. Acestea conțin, pentru zilele de 19 decembrie 2012 și 21 decembrie 2014, organizarea unui „pelerinaj la Slatina”, sub genericul „Pe urmele Martirilor timișoreni dispăruți în Revoluție”. Cu aceste ocazii s-au consemnat „depuneri de coroane la Troița Eroilor Români din centrul orașului, Unitatea de Poliție din Slatina (Poarta II) și la Spitalul Județean”. Au fost făcut slube de pomenire, depuneri de coroane, rugăciuni, colive, au fost aprinse lumânări, s-au ținut discursuri: Vezi site-ul Asociația Memorialul Revoluției 16-22 decembrie 1989 din Timișoara http://www.memorialulrevolutiei.ro/sitenou/2016/05/11/programul-comemorarilor-asociatiei-si-a-muzeului-memorial-in-perioada-activitatilor-comemorative-din-decembrie-2012/ http://www.memorialulrevolutiei.ro/sitenou/2016/05/16/programul-comemorarilor-2014/

38 http://linia1.ro/ma-indeamna-mortii-sa-rostesc-adevarul/ A consemnat Dumitru Sârghie în „Linia Intâi” nr. 445 din 2-8 decembrie 2010. În anul 2011 la Editura Hoffman a fost tipărită lucrarea lui Constantin Soare, Mă îndeamnă morții să rostesc adevărul.

39 Ibidem.

40 Ibidem.

41 Ibidem.

42 Așa era cunoscută Elena Bărbulescu în județul Olt în perioada comunistă.

43 http://linia1.ro/ma-indeamna-mortii-sa-rostesc-adevarul/ A consemnat Dumitru Sârghie în „Linia Intâi” nr. 445 din 2-8 decembrie 2010. În anul 2011 la Editura Hoffman a fost tipărită lucrarea lui Constantin Soare, Mă îndeamnă morții să rostesc adevărul.

44 Ibidem.

45 „Dialogul” asupra evenimentelor din decembrie 1989 din Slatina a avut loc în data de 29 iulie 2015 la Muzeul Județean Olt.

46 Cum erau recompensați la Slatina securiștii cu bunătăți interzise, Interviu cu Valeriu CATANĂ, realizat de Mirela OGEA, în „Realitatea Oltului” din 7 aprilie 2016; http://realitateaoltului.ro/2016/04/07/cum-erau-recompensati-la-slatina-securistii-cu-bunatati-interzise/ În preambulul interviului reporterul face următoarele afirmații: „Revoluţionar fără brevet, deşi a făcut parte din conducerea comitetului de conducere întrunit în timpul revoluţiei şi mai apoi din FSN, purtător de veşti la televiziunea publică privind noile schimbări în judeţul dictatorului şi descoperitorul mai multor secrete şi case conspirative, preotul oltean nu a solicitat niciun beneficiu precum colegii cu care a luptat pentru libertate în acele zile de decembrie 89. Fără teamă sau ocolişuri, Catană, care a făcut parte dintr-un grup de tineri pregătiţi în secret de către Corneliu Coposu pentru a deveni elita ţării, specialişti în comunicare (dezvăluiri pe care le vom publica ulterior), ne vorbeşte despre evenimentele la care a luat parte, dar şi despre importanţa aflării adevărului, salutând decizia de redeschidere a dosarului, ca o responsabilitate pentru urmaşii celor care şi-au dat viaţa atunci şi a scrierii corecte a istoriei noastre”.

47 Ibidem.

48 Ibidem.

49 Ibidem.

50 Ibidem.

51 Interviu realizat de Alina Mitran și publicat în „Adevărul de Slatina” la 21 decembrie 2015. Vezi pentru detalii http://adevarul.ro/locale/slatina/cum-ajuns-retinuti-celebra-baza-militara-deveselu-liderii-comunisti-manea-manescu-emil-bobu-1_567812c037115986c6ac7e23/index.html

52 Apud Doina LEULESCU, Denissa GUTICĂ-FLORESCU, Monumente și Eroi din Județul Olt, Edit. Măiastra, Tg. Jiu, p. 265.

54 Doina LEULESCU, Denissa GUTICĂ-FLORESCU, Monumente și Eroi din Județul Olt, Edit. Măiastra, Tg. Jiu, p. 422; Vd. Infra. 442-443.

 

 

 

 

 

 

 

Alte articole

Poate te interesează:

© 2021 Slatina Ta. Drepturi rezervate.