Istoria Slatinei

Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt) - Pagina 17

Index articole

Una dintre misiunile importante îndeplinite de Ioan Smedescu a fost paza primului secretar Carp, la sediul Comitetului Județean de Partid. A fost prezent atunci când indivizi fără căpătâi amestecați printre revoluționarii slătineni au devastat Vila Bărbulescu și au sustras „televizorul, un video și mai doreau să dea foc mașinilor din curte”. Este confirmat episodul hilar al furtului „găinilor” din cotețul aflat în curtea Vilei Bărbulescu, care în timpul evenimentelor devine, fie-ne îngăduită comparația un fel de „Palat al Primăverii oltean”. Ioan Smedescu susține că între „revoluționari” existau totuși oameni raționali care conștientizau că „trebuiau apărate bunurile poporului” și „nu distruse”.

Acesta ne-a mai relatat faptul că „Podul de peste Olt” de la Slatina a fost păzit în permanență, cunoscută fiind importanța sa strategică pentru Muntenia și Oltenia.

Părintele Valeriu Catană „singurul preot greco-catolic din județul Olt”46, participant la evenimentele din 1989 din Slatina, a acordat un interviu în presa slătineană postdecembristă care aduce lumină asupra celor întâmplate în reședința Oltului.

Acesta susține că este „revoluționar fără brevet”, deși a fost membru activ al noului comitet de conducere al Slatinei emanat în Decembrie 1989. Valeriu Catană afirmă că a fost printre cei care s-au deplasat în capitala României pentru a prezenta la televiziune publică ziarul „Noul Olt”: „Am fost la Bucureşti cu domnul Lazăr, cu o maşină neagră, să ducem la televiziunea publică ziarul Noul Olt, care apăruse atunci. Domnul Lazăr s-a ales şi cu un glonţ, care a rămas în capotă. La televiziune, se formau nişte culoare cu cei veniţi, iar studenţi voluntari răspundeau de câte un judeţ să afle ce se întâmplă. A venit un student care era de undeva din zona de sud Corabia-Caracal şi a luat ziarul. A mers vreo 30 de metri şi a căzut împuşcat în cap”.

Chestionat de ce a făcut un asemenea demers afirmă următoarele: „Era important să se vadă ca s-a schimbat ceva și la noi. În noul ziar erau scrise evenimentele de aici, ce se întâmpla la Olt în acele zile, idealurile noastre...”47.

Întrebat dacă s-au tras focuri de armă în Slatina acesta afirmă: „S-a tras din prostie pentru că și aici a fost o prostie - s-au dat arme. Pe lângă Renel, spre Clocociov, un cetățean ai căror părinți erau din Vâlcele, Cârstea Marian, venea cu un prieten de la pescuit, cu mașină străină cu numere românești. N-a oprit la semnalul muncitorilor înarmați și s-a tras. L-au împușcat cu un glonț în picior și cu unul în mână. Din câte știu eu, a fost singura dată când s-a tras. Restul a fost manipulare”48.

Preotul Valeriu Catană susține că a participat la evenimente în timp ce era angajat la „Cercetare Carbonoase” (actualmente Electrocarbon). A fost trimis de Constantin Spoitu, fostul director al Uzinei de Aluminiu din Slatina, membru al Frontului Salvării Naționale de la Olt, să „preia Primăria, împreună cu alți tineri”. Despre cele întâmplate atunci el relatează următoarele: „Atunci ne-am repartizat în funcție de ce știm. Am fost primii care au decupat steagul și primul care a intrat în Casa Sindicatelor. S-a strâns lume și țin minte că doi medici se băteau pe un microfon să vorbească.

Apoi au urmat zile în care a ieşit la iveală laşitatea omului şi turnătoria. Veneau procurori, judecători, oameni care mai de care, se interesau cum ne cheamă şi ne pupau pe obraz, ne spuneau cât ne apreciază, apoi începeau să-i vorbească de rău pe alţii să fim atenţi la ei. Veneau după cei bârfiţi, care ne atenţionau în privinţa primilor. Manipularea serviciilor secrete am trăit-o pe pielea mea. La Miliţia judeţeană, pe blocul vecin se urcase un bătrânel care ne-a telefonat să ne spună că acolo unde e arestul selectează nişte hârtii. Când să plecăm acolo, am primit un telefon anonim că s-ar fi pus o minibombă la puţurile de la Pleşoiu (comuna Pleșoiu, județul Olt, aflată la 10 km de Slatina - n.n.) şi că s-a otrăvit apa. Am făcut şedinţă-fulger, nici măcar nu ne numisem atunci ca FSN sau altfel, după câteva zile ne-a venit ştampila, aveam doar o împuternicire de sus cu numele celor care se ocupă şi cu atribuţiile fiecăruia. Eu am propus să plecăm la Pleşoiu, punând în balanţă importanţa pierderii unor documente sau viaţa unor localnici. Bineînţeles că s-a dovedit alarmă falsă, ne-au pus pe drumuri şi, până să ajungem noi, îşi făcuseră treaba cu triatul documentelor”49.

Întrebat dacă a fost revoluție sau nu, acesta afirmă, fără echivoc, că este o întrebare care nu are răspuns și precizează că: „Și analfabet să fii sau copil care a trecut de clasa I, punând lucrurile cap la cap, se vede că e ceva cusut cu aţă albă. Să zicem că acei terorişti, acei oameni cărora nu le-ar fi convenit că se făcuse o schimbare de regim, pe cine ar fi avut necaz? Pe poporul nevinovat care se strânsese în stradă sau pe cei care organizaseră şi gestionau această schimbare a lui Ceauşescu, această revoluţie între ghilimele? Ei stăteau la tribună şi în balcon de multe ori la Piaţa Universităţii, la televiziune şi, oare, cel cu luneta nu ar fi nimerit niciunul dintre ei? Arătaţi-mi dvs. din cei care au apărut atunci că a murit cineva. E o întrebare care nu are răspuns. Cum din ei n-a murit niciunul, dar au murit atâţia nevinovaţi?50.

În studierea evenimentelor din decembrie 1989 petrecute la Slatina două momente sunt, am putea spune, definitorii. Primul este cel în care s-a luat decizia nefericită a autorităților comuniste locale de a trimite (17-18 decembrie sau 20 decembrie) trenuri cu sute de muncitori „înarmați cu bâte” de la Uzina de Aluminiu, IPTAPA, Carbonoase, Întreprinderea de Prestări Servicii „Oltul”, Întreprinderea de Utilaj Alimentar, la Timișoara, în vederea restabilirii ordinii. Detașamentele muncitorești au fost îmbarcate în garnituri de tren aflate pe peronul Gării Slatina. Numai că oltenii odată ajunși la destinație au fraternizat cu revoluționarii timișoreni. Mulți dintre aceștia la întoarcerea la Slatina au povestit familiior și apropiaților acestora despre „Revoluția de la Timișoara”. Opinia publică lua act în acest mod despre „vântul schimbării” din țară.

 

 

 

 

 

 

Alte articole

Poate te interesează:

© 2021 Slatina Ta. Drepturi rezervate.