Istoria Slatinei

Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt) - Pagina 1

Index articole

„Mărturiile” sale pot contribui la elucidarea aspectelor legate de ceea ce s-a petrecut cu adevărat într-un județ „roșu” care reprezenta, în sistemul politic ante 1989, locul de unde trebuia să strălucească lumina exemplului omului nou.

Relativ la „începutul sfârșitului” din ziua de 17 decembrie 1989, acesta nota următoarele: „O dumincă obișnuită care nu părea că iese cu nimic din normalul celorlalte de până atunci. Nimic care să prevestească furtuna. În după-amiaza acelei duminici eram acasă odihnindu-mă în urma unei foarte solicitante partide de tenis. Dispecerul de serviciu mi-a comunicat, prin telefon, că sunt convocat urgent la primul secretar. El nu știa ce s-a întamplat. Până am ajuns de la Scornicești la Slatina, ședința luase sfârșit și deci nu am avut posibilitatea să ascult teleconferința din acea zi, teleconferința atât de comentată ulterior. Primul secretar mi-a spus că la Timișoara sunt tulburări de stradă, provocate ca urmare a dorinței autorităților de a-l evacua pe pastorul Laszlo Tokes din oraș, conform unei hotărâri judecătorești.

Și astăzi, când scriu aceste rânduri, mă întreb de ce a fost nevoie ca autoritățile locale să facă atâta zgomot. Tămbălăul nu ar fi fost justificat, decât dacă unele cadre din conducerea securității române ar fi dorit declanșarea conflictului. Mi s-a spus că printre cei care îl apărau pe Tokes în acele zile, au fost recunoscuți ofițeri de securitate aduși din București în acest scop.

Simple zvonuri? Probabil. Să revenim la ziua fatidică. Ascultând relatarea primului secretar, am știut că acesta este începutul sfârșitului. Eram informat la zi cu derularea evenimentelor din celelalte țări socialiste, și deci nu mi-era greu să înțeleg că totul se desfășoară conform unui scenariu pregătit.

Odată această discuție terminată, am mers la inspectorat unde am găsit toată conducerea în biroul inspectorului șef. Se discuta planul de măsuri. Mi s-a comunicat că la teleconferință s-a ordonat dotarea cadrelor cu muniție de război și folosirea armamentului în condițiile prevăzute de lege. În timp ce noi discutam planul de măsuri care trebuia adoptat, a venit ofițerul de la Înzestrare-Mobilizare, care a raportat că la armată s-a dat parola Radu cel Frumos. Ceea ce presupunea că din acel moment se afla în alarmă parțială de luptă și deci au voie să scoată din unități tehnica din dotare. Inspectorul Șef a sunat la București pentru a cere explicații suplimentare. A vorbit, dacă nu mă înșel, cu generalul Dănescu. Acesta a comunicat că suntem în stare de necesitate și ne-a sfătuit să citim regulamentele militare, dacă vrem să aflăm ce presupune această situație. A subliniat să executăm ordinul Comandantului Suprem și să nu folosim armamentul decât în condițiile admise de lege.

Oricum nu se punea problema la noi de așa ceva. Au fost alarmate toate cadrele cărora li s-a comunicat situația creată la Timișoara. Au ascultat destul de liniștiți. Era evident că nici unul nu dădea prea mare importanță tulburărilor de la Timișoara. Ședința s-a terminat destul de târziu, drept pentru care am rămas să dorm la Inspectorat”5.

Mărturiile lui Emil Bărbulescu dovedesc indubitabil că teleconferința din 17 decembrie 1989 cu prim-secretarii din județe a fost vizionată de primul secretar al județului Olt și alți oficialii comuniști (Inspectorul Șef al I.J. Olt M.I.) ai timpului. Ordinul transmis a fost foarte clar: dotarea cadrelor cu muniție de război și folosirea armamentului în condițiile legii.

 

 

 

 

 

 

Alte articole

Poate te interesează:

© 2021 Slatina Ta. Drepturi rezervate.