NU VREAU SÄ‚ SCRIU DESPRE VISI

 Nu vreau să fiu eu acela care să scrie ceva despre Visi.

 El a avut, ÅŸi îmi place să cred că încă mai are, sute, mii de prieteni. ÃŽntr-un top al celor cu cei mai mulÅ£i prieteni pe reÅ£elele de socializare, dacă Visi ar fi avut o pagină, aceea ar fi fost pagina cu cei mai mulÅ£i prieteni.

Nu vreau să scriu eu despre Visi.

Eu, cu el, mă întâlnesc aproape zilnic, chiar dacă au trecut, iată, doi ani de la debutul Călătoriei lui spre Eternitate. Omul VISI GHENCEA este, din fericire, încă printre noi. Aproape că nu există acţiune culturală, cel puţin la nivelul Slatinei, care să nu îţi aducă, într-un fel sau altul, aminte de Visi. De obicei prin comparaţie: cum ar fi fost dacă ar fi fost Visi.

Dacă aş da la o parte tot trecutul şi aş păstra numai perioada 2000 – 2009, ar fi o perioadă de mari satisfacţii spirituale trăite alături de, cu şi prin Visi. Pentru cei care cunosc sau măcar intuiesc ce înseamnă o echipă (foarte restrânsă!) de televiziune de ştiri, adică un reporter şi un cameraman, apropierea noastră nu este străină. Vrei nu vrei eşti unul lângă altul aproape tot timpul. Iar când, mai mult de atât, eşti şi echipa ce caută, descoperă, inovează şi promovează actul cultural cu cele mai bune intenţii şi cu toate puterile, atunci chiar poţi spune că eşti unul lângă celălat zi şi noapte.

Nu vreau să scriu despre Visi.

Nu sunt atât de poet încât să descriu o flacără. Pentru că Visi era o flacără ce ardea în tot ce intreprindea. Pot spune doar că am avut privilegiul să lucrez umăr la umăr cu acest OM.

Nu aş fi vrut să scriu despre Visi.

Mi-aş fi dorit din tot sufletul să umplu pe mai departe lada cu amintiri cu şi despre el. Sute, mii de amintiri am legate de Visi. Poate că odată şi odată, când nu voi mai avea ce face, mă voi apuca să caut prin sutele de casete video „aventurile“ noastre de aproape un deceniu.

Åži atunci poate voi scrie despre Visi.

Până atunci însă, întru memoria sa, prietenii sunt invitaţi la o întâlnire spirituală cu Marele Dispărut vineri, 23 decembrie 2011, în ceasul al 12-lea. Vă aşteptăm să depănăm amintiri, să mâncăm gogoşi şi să bem vin fiert la Biblioteca Judeţeană Olt, care ne va fi gazdă pentru a trimite un gând bun, un semnal, pe acolo, pe la Porţile Paradisului.

Valeru Ciurea